Vizitatori

joi, 2 aprilie 2015

De ce un blog..?

1. În ce clipă te-ai hotărât să-ți pui gâdurile pe un blog și de ce?
- În ce clipă m-am hotărât să-mi pun gândurile pe un blog și de ce. Hmm… deși am evitat de multe ori să mărturisesc adevăratul motiv pentru care am început să scriu, în cele din urmă l-am făcut public atunci când am creat blogul pe wordpress. În 2010 am început cu pagina Momente în viață pe Facebook însă timp de 2 luni nu am postat nimic. Apoi a urmat o despărțire care m-a afectat destul de tare. După ce mi-am revenit puțin am început să devin activă pe pagină. Inițial postam citate celebre în care mă regăseam sau povestioare cu tâlc (îmi plac foarte mult). Apoi, cu timpul, am început să scriu și eu. Inițial mi-a fost teamă să-mi expun toate gândurile și toate sentimentele public și să devin motiv de dezbateri pentru oamenii care mă cunosc. Apoi nu mi-a mai păsat.
Din iunie 2012 m-am mutat pe wordpress și am schimbat și categoria paginii din comunitate în blog personal pentru că într-adevăr, totul a devenit foarte personal. De ce? Pentru că sufletul meu devine mai ușor atunci când scrie.
2. Ce înseamnă blogul Momente în viață pentru tine? Există alte beneficii în afară de a cunoaște oameni noi (beneficii financiare sau participarea la anumite conferințe)?
– Blogul Momente în viață reprezintă pentru mine un jurnal. Când aveam vreo 16-17 ani țineam un jurnal – acel tip de jurnal al unei adolescente, cu gânduri puerile, cu sentimente intense, greu de ținut în frâu. Am ars acel jurnal acum 3 ani (cred). Nici până acum nu mi-am dat răspunsul la întrebarea „De ce?”. Și încă îmi pare rău. Poate din acest motiv țin atât de mult la acest blog-jurnal. Pentru că mă reprezintă în totalitate. Și pentru că la un moment dat vreau să îl materializez în ceva palpabil, cu numele meu pe copertă. Nu am avut vise mărețe până acum, dar pentru acesta voi lupta să devină realitate.
Nu am câștiguri materiale din faptul că scriu pe blog. Am ales să nu încarc spațiul liber cu publicitate. Mi s-ar părea ciudat să scriu despre sentimente, despre viață și să fac publicitate la un aragaz sau la vreun frigider. Așa cum ți-ai dat seama, m-am îmbogățit considerabil cunoscând oameni frumoși, buni, calzi. Iar asta nu se întâmplă oricui și mai ales nu oricând.
Nu am participat la nici o conferință. Nu mi s-a propus și nici nu știu cum m-aș descurca. Ca marea majoritate a oamenilor, am o teamă cumplită de a vorbi în public. Sunt emotivă (acele emoții distructive). Când trebuie să vorbesc în fața unui public îmi tremură fiecare celulă din corp și încep să mă bâlbâi. Mai am de lucrat la capitolul ăsta.
:)
3. De unde atâtea cuvinte pline de sentimente și de unde atâta inspirație?
– Inspirația mea vine din viața de zi cu zi. A mea și a oamenilor apropiați. Știi, am încercat de multe ori să scriu despre un subiect anume, abordat și de alții. Nu am putut sau dacă am făcut-o nu am fost mulțumită de cum s-au așezat cuvintele și asta pentru că dacă nu le simt nu le pot așeza cum trebuie. Sunt zile în care nu scriu nimic pentru că nu mi se întâmplă nimic notabil sau poate sunt prea tulburată ca să le înșir. Sunt momente în care cuvintele curg de la sine de parcă le-aș scoate din suflet, le-aș lua în palme, le-aș da drumul, iar ele s-ar așeza într-o armonie perfectă așa, pur și simplu. Atunci când scriu un text fac destule modificări că să aibă coerență și să transmită cu precizie ce vreau eu să transmit, dar sunt și acele dăți în care îl scriu de la început până la sfârșit fără să modific ceva.
De unde atâtea sentimente? Și eu mă întreb uneori ce capacitate o avea sufletul omului de au loc atâtea sentimente acolo…
4. Dacă ai putea să schimbi ceva la lume, ce ai schimba?
– Ce-aș schimba la lume dacă aș putea? Bună întrebare. Grea întrebare. Mă gândesc că sunt multe de schimbat la mine și totuși, nu le pot schimba.
Nu voi răspunde cu „Dacă aș putea schimba ceva la lume aș schimba…”, ci voi spune astfel: mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care se spune mai des „Te rog”, iar „Mulțumesc” se răspunde cu zâmbetul pe buze, o lume în care observațiile se fac politicos, iar bunul simț face casă bună cu toată lumea, o lume în care căldura vine din suflete, nu din calorifere, o lume în care prietenii nu te uită și nu își ascund cuțitele în spatele bunelor intenții, o lume în care nu primești un job pentru toate minciunile din CV sau pentru că ești cunoștința nu știu cui, ci îl primești pentru că ești un om cinstit și integru, o lume în care familia înseamnă un cămin, stabilitate, armonie și dragoste, o lume în care să nu se uite niciodată cele mai importante valori, cum ar fi iubirea, prietenia și bunătatea.
Ar fi multe de spus pe tema asta. Cred că lumea s-ar schimba de la sine dacă oamenii s-ar opri din când în când din fuga lor nebună, s-ar analiza pe sine, și-ar cântări greșelile și ar începe să înfrunte consecințele acestora. Cred că lumea s-ar schimba de la sine dacă oamenii și-ar dori cu adevărat o schimbare în bine.
5. Ce le recomanzi autorilor de blog mai fără experiență și oamenilor cărora le place să scrie?
– Titu Maiorescu spunea: „Fereşte-te de a da sfaturi. Problema e prea grea şi răspunderea mare. Tu dai sfatul după natura ta. Aceasta însă rareori se potriveşte cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu, altfel înţelege el. Sfătuind prudenţă, produci slăbiciune, şi unde cereai tărie se aplică violenţă. Un element străin s-a introdus în sufletul celuilalt, şi el şi-a pierdut măsura.”
Nu cred că sunt în măsură de a da sfaturi nimănui cu privirea la scris. Eu însămi mai am încă multe de învățat, de asimiliat, de pus în practică.
Ca recomandare însă, le-aș sugera în primul rând să citească mult, orice tip de literatură (beletristică, memorii, motivațională) pentru că vocabularul și stilul de exprimare se îmbunătățesc fără să-ți dai seama. Cred cu tărie că nu se poate una fără cealaltă. Spun asta pentru că recitind textele mele de când am început să scriu și până acum observ o mare, mare diferență. Stilul se perfecționează cu fiecare text scris.
Cei cărora le place să scrie să o facă mereu. Nu găsesc nici un motiv întemeiat pentru care ar putea renunța la asta!

Niciun comentariu: