Exista oameni

"Exista un moment in viata cand te atasezi de o persoana, de o
persoana de care stii foarte bine ca nu ar trebui sa atasezi. Nu
pentru ca e o persoana rea, nu pentru ca e diferita, ci doar
pentru ca stii ca vei suferi. Stii ca e un personaj episodic in
cartea ta, si ca in curand va disparea. Dar te atasezi, si pentru
cateva capitole, devine mai important ca tine. Te gandesti doar la acea persoana, iti imaginezi cum o sa fie primavara, vara,
toamna, iarna, moartea, alaturi de aceea persoana, iti imaginezi
cum te vei intalni din pura intamplare la cafeneaua din centru si
tu vei avea masca ta de perfectiune pe care nu o vei lasa strivita
de nimeni, si iti faci in minte scenarii care stii ca nu se vor
intampla niciodata. Si atunci calci stramb si faci ceva ce il transforma pe veci intr-un personaj secundar, un personaj de
care oricat ai vrea sa nu te lege nimic, te leaga un fapt marunt.
Si acel fapt marunt se zbate in mintea ta, noapte si zi. Intrebarea
nu este cum scoti acel personaj din carte, nici macar cum il uiti,
ci este cum faci sa devii personaj principal in romanul lui.
Si stii ce te tine sa faci un gest? Orgoliul. Frica. Frica de regret. Frica de nestiinta. Frica de ce se va intampla. Frica de faptul ca
din micul rol pe care il joci in viata lui, vei deveni doar o
pagina goala. Si asta e normal. Ti-e frica de faptul ca a deveni
vulnerabil e rau, ti-e frica ca daca te intinzi goala, lipsita de
prejudecati dar si de haine, va rade de tine. Va rade de
imperfectiunile, va rade de faptul ca ti-ai putut imagina ca vei ajunge cineva important in viata lui.
Toti trecem prin asta. Toti traim cu frica, toti traim in regret.
Toti avem nesiguranta in glas cand spunem pentru prima data ca
placem pe cineva, pentru ca stiti de ce? Ne este frica sa nu fim
respinsi. Ne este frica de respingere si de ce cauzeaza ea.
Insa, singurul mod in care lumea va exista, singurul mod in care va scapa, este cu dragoste si niciodata sa nu uiti de inima ta.
Fa ce te face fericit, si lasa-i pe cei din jur sa stie ca ii iubesti.
Spune-le ca ii iubesti, spune-le cat de mult tii la ei, spune-le tot.
Spune-le faptul ca fara ei nu ai exista.
Chiar si lui, celui de care iti e asa frica, personajul decisiv din
acest moment, care iti poate decide bucuria si tristetea, spune-i cat e de important pentru tine. Ce se poate intampla? Nimic, doar
sa afle un adevar ce nu a suparat niciodata pe nimeni. Faptul ca
nu suntem singuri si ca cineva, acolo, oricat de mic si
neinsemnat ar fi, ne iubeste."

ALEGETI CALEA IUBIRII.

Sinele vostru inalt cauta doar adevarul si nu se lasa manipulat. El niciodata nu o sa va duca pe cai gresite. Cu el nu o sa aveti niciodata atitudini altele decat iubitoare. El va fi mereu unde este nevoie de el fara a avea pretentia de lider. El va da calm si pace interioara si va va indemna sa cautati doar adevarul in tot ce va inconjoara. El, Sinele tau, care este si in inima ta, este parte din Dumnezeu. Energia iubirii este insasi Dumnezeu.
Asculta! Simte bucuria si iubirea din inima ta! Acela este Creatorul care se manifesta in creatie prin trupul tau! Cand simti ca te inunda cate un val de bucurie si iubire, simti ca parca prinzi aripi si ca ai putea sa si zbori. Sunt multe minuni de descoperit care va vor duce cu viteza in dimensiunile superioare si duse vor fi toate problemele cu care v-ati confruntat anterior.

Alegeti doar calea iubirii pentru ca Divinul sa intre in viata voastra si sa va calauzeasca catre "RAIUL" mult cautat de voi.

Spiritum Infinitum

Oamenii vin şi pleacă în viaţa noastră ca într-un peron de gară. Sau ca într-un aeroport. Nu, mai bine rămânem la căile ferate. Unii îşi pierd bagajele, alţii şi le uită. Rătăciţi într-o poveste, într-o lecţie. Mă încearcă un sentiment când urcă şi coboară oameni din trenul vieţii. Ieri suflau aburi pe geam, azi nu mai fac nici măcar din mână. Le ajunge privirea sau tăcerea. Mi-e dor de oameni. Sau poate mi-e dor de puterea cu care i-am investit eu. Și tot noi îi mai ținem legați prin lanțul emoțiilor pe cei care au ales să urce în alt tren, în alt vis.

Când pleacă cineva din viața ta te simți ca o cameră din care s-a tot luat câte ceva: tablourile de pe pereți, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai rămâne un pat sau un scaun unde, din când în când, acel suflet vine și se mai așează. Rece sau cald. Dar vine și ziua când nu mai vine deloc și îți ia tot. Și scaunul, și patul. Și rămâi pustiu o vreme. Rămâne tăcerea şi amintirea. Aprinzi lumânarea, candela. Îți practici iertările, mulțumirile. Apoi, mai greu sau mai ușor, începi să redecorezi, să reamenajezi. De obicei mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretențios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un câine. Visezi ca un adolescent când ai lumea la picioare sau privești ca un bătrân peste care s-a așezat înțelepciunea vieții. Oameni răniți care rănesc. Ori răniți, dar care aleg să iubească, lingându-și rănile pe ascuns. Și apoi muşti din viaţă cu poftă.

Adevărurile se află întotdeauna undeva la jumătate de drum. Nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni deoarece nu știe tot adevărul. Oamenii au poveşti pe care nu mă mai satur să le ascult. Niciun om nu seamănă cu celălalt. Fiecăruia îi dă Dumnezeu o întrebare și un răspuns. Uneori anumite evenimente par ca o ultimă filă ruptă dintr-o carte. Acțiuni, aventuri, vise, speranțe rămase în aer. Fără concluzii. Vrem să fim fericiți sau vrem să avem dreptate? Răbdarea de zi cu zi schimbă lumea.

Viaţa este o călătorie unde întâlnim o mulţime de oameni, locuri, întâmplări. Cu braţele inimii deschise, ori un sloi de gheaţă, viaţa tot trece. Oamenii au nevoie să fie ascultați și iubiți. Cu dorul lor, cu povestea lor. Alegeri, lecții. Viața niciodată nu stă pe loc. E o continuă mișcare, creștere sub privirea binecuvântată a lui Dumnezeu.

Dacă ai curaj să spui „Adio”, viața te va recompensa cu un nou „Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla. Ai nădejde! Oare cine e cel mai iubit dintre pământeni?!
Hrisostom Filipescu

Lumea este rea!

Lumea :Ai peste 50 de kilograme ?
Fata :Nu , dar sunt fericită .
Lumea :Ai părul lung până la fund ?
Fata :Nu , dar sunt fericită .
Lumea :Ai sânii foarte mari ?
Fata :Nu , dar...
Lumea :Ai un zâmbet perfect ?
Fata :Nu , dar .
Lumea :Ai o faţă fără defecte ?
Fata :Nu .
Lumea :Realizezi cât de urâtă eşti ?
Lumea :Realizezi că nimeni nu te place ?
Lumea :Realizezi că eşti proastă ?
Lumea :Unde ai dispărut ?
Lumea :Te-ai sinucis cumva ?
Lumea :Vai , doamne , era o fată atât de frumoasă , atât de specială , atât de iubită , o să ne lipsească atât de mult , societatea e aşa urâtă , de ce a trebuit să facă asta?
Pentru că aşa e lumea , falsă !