Te-am zarit pentru o clipa, dar ai disparut... Dar a fost de ajuns pentru a ma îndragosti...
Si de atunci am dorit mereu sa te zaresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam înca acel curaj.
Doream sa te cunosc, sa ma cunosti. Astfel am aflat cum te numesti si imaginatia si firea mea
nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit, dar erai atât de distant si totusi...
atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti înca prezent în visele mele si cred ca este de ajuns. N-as vrea
sa ajungi totusi sa ma cunosti, de frica unor deziluzii. Este de ajuns sa stii ca undeva, acolo, nu prea
departe, este cineva pentru care reprezinti tot ce e frumos... ''
''In miez de iarna, un gând singuratic, ma face sa încep câteva rânduri... Cum as putea sa îti demonstrez ca CONTEZI pentru mine, cum as putea sa te fac sa îmi acorzi macar o clipa din pretiosul tau timp... o clipa care ar însemna o vesnicie pentru mine... Este miez de noapte si doua inimi singuratice îsi dau pentru prima oara "mâna" pentru a forma ceva atât de frumos,ceva numit DRAGOSTE! Seara se lasa si odata cu ea gândurile mele se îndreapta catre cineva pentru care eu exist... Acel cineva esti tu iubirea mea, esti tot ceea ce conteaza pentru mine... esti TU ''
Când afara ploua, la tine ma gândesc; când afara-i soare, inima mi-o dezrobesc...Gândindu-ma la tine, stiind ca ai sa vii; simtind, ca pentru totdeauna tu ma vei iubi.Dar singur ma amagesc, în noapte, si plâng; as vrea sa-mi fi aproape, în brate sa te strâng... Sa-ti spun cât te iubesc; dar ma gândesc sa nu gresesc. Si de aceea plâng si tac; ma-ntreb mereu de-ti sunt pe place m-ai intelege... as fi fericit; si toata viata mea te-as fi iubit.
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna... caldura pamântului si lacrimile norilor... E o adiere de vânt cu nuanta, un râset de frunze... un cântec care rasuna... un drum anume... care te poarta în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu catre tine... se va lasa usor din mine... va pleca în zari si va lasa în urma un soare ce-o s-apuna... Si poate tu ma vei uita caci visul trecator a fost..., dar tot ce-am spus e-adevarat si te-am iubit neîncetat... Dragostea este o iluzie optica ce duce la orbire, o multitudine de calitati si chiar defecte înbalsamate într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile... Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubite, e numai a ta !
Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele departe duse-n departari... trezind în mine noi fiori. Un gând trist si dureros, la ce va fi, la ce a fost apasa greu sufletul meu... cu gândul dus la chipul tau S-a îndreptat catre lumina si clipa aceea a disparut luând fiorul nou nascut
Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi învaluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Dragostea ta ma face sa ma topesc ca o bucata de gheata în a ta palma de foc si sa ma înalt fara aripi spre luna, fructul dragostei mele. Pentru mine esti mai scumpa ca aerul pe care îl respir, esti mai pretioasa decât orice bijuterie scumpa, esti mai presus de propria mea persoana si nu îti voi putea explica niciodata, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc!
Tu esti amintirea vesnica a mintii mele, tu ai reusit sa patrunzi în întunericul sufletului meu trezind scânteia iubirii...Pasii mei s-au ascuns în urma ta, iar daca cerul ar putea... sa te-aduca în viata mea... as culege-n palma o stea... sa te am pe tine lânga inima mea...Nu stiu ce vreau, nu stiu ce pot; as vrea sa tip, dar n-are rost; as vrea sa plâng dar lacrimi n-am...Au existat în viata mea si în ca mai exista doi ochi caprui încântatori si o poveste trista.Doi ochi minunati ce i-am întâlnit la mal de mare sub minunatele raze de soare carora le-am purtat si înca le mai port o dragoste mare de tot... Te vad, dar totusi nu existi te simt aproape, dar visez, cred ca te tin în brate, dar tu esti atâtde departe. Esti o iluzie, un vis, esti ca o lumina în noapte, un vis ametitor, un zâmbet, o lacrima, o raza de speranta, o stea pierduta în vastul univers.
E atâta lumina si atâta iubire ca luna senina îsi pierde din fire... Aici, acum visul meu s-a împlinit, acum sunt fericita... am râs unde plângeam odata, am plâns unde râdeam odata...Durerea pe care o simte un om când moare e incomparabila cu durerea pe care o simt când tu nu esti lânga mine. Din dragoste pentru tine as încerca sa misc chiar si muntii din loc, sa fac totul pe placul inimii tale. Te iubesc cum nu te-ar putea iubi altcineva si cred ca dragostea mea pentru tine nu are si nu cunoaste limite. Si chiar daca tu ma vei rani, eu mereu te voi iubi si chiar daca tu ma vei uita, vei fi mereu iubirea mea... Si chiar daca tu nu vei privi înapoi, eu nu voi uita nicicând de noi si chiar daca tu vei pleca, inima mea nu te va uita, si chiar daca destinul mi te va lua, eu tot nu voi renunta... la dragostea ta...
Nu pot sa cred acum ca viata mea e goala fara tine... nu pot sa cred ca înca te mai gândesti la mine... Nu pot uita privirea ta într-o zi de primavara; nu pot uita primul sarut pe malul marii la apus de seara... Vreau doar sa stiu de ce iubito, departe esti acum de mine? Vreau sa visez, vreau sa traiesc, vreau sa te stiu acum o stea... Nu vreau sa sufar sau sa plâng, vreau doar sa fiu mereu cu tine, vreau doar sa simt ca tu esti doar... iubirea mea...
Fericire... e un cuvânt sublim... iubirea seamana a avea, o dragoste, dar totodata si durere, iubirea poate fi frumoasa, dar uneori si furtunoasa. Daca vreodata iubirea te va lua pe aripa ei... nu o alunga... caci vei regreta... Când iubesti... tu o stii bine,... dar nu lasa ca acest sentiment sa dispara din tine... Sunt clipe ce cad peste noapte, sunt clipe ce vor reveni si-astept cu nerabdare ziua... când tu vei reveni...
Pe malul marii stau si plâng si ma gândesc din nou la tine... clipele trec, zilele trec, iar tu departe esti de mine... Stau si ma întreb, ce sa mai fac, ca sa te simt din nou aproape? Oare de ce nu esti aici, de ce nu esti în miez de noapte... Inima-mi plânge, înlacrimata, de dor, de dragoste, de viata... alaturi de ea plâng si eu, zi de zi, de dimineata. Durerea în suflet ce o port ma face sa renunt la tine; desi nu pot, desi nu vreau poate ca... doar asa va fi mai bine.
Credeam cá dragostea înseamná o adevaratá condamnare la suferintá, dar datoritá tie am aflat cá a te îndrágosti e ca si cum te-ai trezi pentru a trái din nou. Acum când esti cu mine totul pare schimbat în jur... oamenii, natura, par mai buni, mai calmi, mai puri în ciclul lor zilnic timpul parcá s-a oprit în loc numai pentru noi doi pentru cá tu esti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viata mea.Am crezut cá esti sincera când ai spus cá má iubesti, însá acum m-am convins cá au fost doar vorbe-n vânt..., am crezut în tine si cu ce m-am ales oare? Dragostea ta a plecat la fel cum a venit: pe furis, furându-mi o parte din sufletul meu De ce oare a trebuit sá má încred în tine, în vorbele tale sirete, în farmecul táu aparte, în toatá fiinta ta? Stiu cá orice început are si un sfârsit si oricât de dureros ar fi... trebuie sá pun punct aici si sá-ti spun pentru totdeauna ADIO!
Ne-am náscut numai pentru o singurá persoaná, persoana în a cárei cáutare suntem încontinuu... Am avut impresia cá te záresc... tu jumatate a vietii mele, tu înger ce má aduci pe drumul bun si ce má înveti tainele iubirii sfinte, tu esti cel care dai vietii mele un sens, un impuls de a înfrunta crunta viatá si de a o lua de la capát cu fruntea sus... Desi departe, tu m-ai învátat cá iubirea e mai presus de orice, mai presus de distanta ce ne desparte, mai presus de oameni, mai presus chiar si de trupurile noastre pentru cá ceea ce dáinuie în eternitate este IUBIREA.
Cum sá tráiesti frumos fárá iubire?... Cum sá visezi sá umbli ori sá zbori?... Cum sá cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sá înoti prin márile de flori, cum sá te bucuri de întreaga fire?... Si viata ta sá-si afle împlinire fárá minunea care dá fiori?... Iar dacá tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar dacá eu te-am cunoscut, e vina mea... Iar pentru cá te cunosc e de viná... numai ea... dragostea...Si numai pentru cá: Departe-n lumea suferintei tráiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...Mi-e dor de tine atata sti.........
O fatá si un báiat cândva s-au întâlnit si fárá a-si da seama s-au si îndrágostit./De aici încep mereu iluzii fericite... si tot de aici încep iubirile pierdute./Cáci la începuturi când dragostea e mare ti-ai da si sufletul din tine pentru o sárutare/Dar si câteodatá sufletul táu plânge, când simti cá-n inima iubitei dragostea se stinge./Dar dragostea cea mare cere suferintá, iar tu vei suferi cumplit fárá a ta vointá./Cáci undeva e scris ca lege pámânteascá... ca oamenii care iubesc, sá-ajungá sá urascá./Iar dacá tu iubesti stápân pe lume crezi cá esti, iar dragostea îti pare o zâná din povesti./Dar alergând buimac în urma fericirii,... vei fi cât lumea si pámântul... sclavul iubirii...
...Ne-am întâlnit întâmplátor, mi-ai zâmbit usor si totodatá timid si am înteles cá din acel moment vom fi nedespártiti... poate cá am stiut dinainte de a te cunoaste cá te voi iubi pentru totdeauna, nu stiu cum, nici când tu te-ai náscut în imaginatia mea ca un vis ce ar vrea sá deviná realitate... mi-ai oferit mai multe decât mi-as fi putut imagina, dar mai presus de toate, mi-ai oferit cele mai curate si pure sentimente... pentru toate astea nu cred cá as avea atâtea cuvinte sá-ti multumesc..., dar cred cá vorbele sunt inutile, sá las mai bine faptele sá-ti demonstreze dragostea ce ti-o port....
Fericirea a intrat în viata mea, o datá cu tine.Inainte, clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gândurile... má dominau. Acum suferinta s-a încheiat. Tu esti lángá mine si este de ajuns sá te simt aproape, sá stiu cá má iubesti pentru a fi o persoaná fericitá.Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum cá te-am gásit, simt cáldura dragostei tale care má poartá undeva, sus, departe... spre al nouálea cer. Iti multumesc cá existi!
Tu esti cântecul care má adorme noaptea, vocea ce-mi mângâie tristetea, vântul ce-mi rásfatá pielea, o ultimá silabá pe care vreau sá o rostesc înainte de a visa si... primul meu gând... Dacá viata mea ar fi o clipá petrecutá cu tine, nu mi-as dori alta, o clipá sá má privesti, sá má sáruti, sá má atingi...Vreau ca tu sá reprezinti visele mele, vreau ca tu sá fi motivul pentru care tráiesc, vreau ca tu sá fi... TOTUL!
Ai plecat de lângá mine si totul e pustiu, dar eu tot cu tine îmi doresc sá fiu. Ploaia bate-n geam, vântul suflá tare... în sufletul meu e un gol prea mare. Lacrimi curg usor, de dor de durere... îmi doresc din nou încá-o mângâiere. Sá te simt aproape ca în prima zi, când eu ti-am cerut... cu mine sá fii!
De multe ori mi s-a întâmplat sá stau si sá astept acea persoaná pentru care... sá pot striga în gura mare: Te iubesc, te doresc, te astept! Anii au trecut întruna, iar eu m-am sáturat sá tot astept... Si mi-am dat seama cá nu este bine trebuie sá caut si sá sper! Am cáutat în zadar, iar anii au trecut, am alergat si am obosit, dupá câte inimi am fugit, prea multe inimi am ránit... Dar cu acea persoaná nu m-am întâlnit, dar nici n-o mai caut cá mult am suferit!
Nu stiu ce sá-ti spun, nu stiu la ce sá má gândesc, mi-e rusine de propriile mele gânduri, as vrea sá má ascund, dar nu am unde, as vrea sá má destáinui, dar nu am cui. Las soarta sá hotárascá - calc peste constiinta mea si îti scriu. Iti scriu... tocmai tie, tu care ar trebui sá-mi cunosti cel mai putin gândurile, vei afla ceva ce mie mi se pare ciudat, straniu. Eu sunt un fir de nisip din imensul desert al vietii si as vrea ca vântul sá-l legene pe aripile sale, punându-l în grádina ta. De dragul táu m-as face floare, as înflori lângá fereastra ta, ti-as dárui mireasma sufletului meu, te-as adormi, iar apoi te-as preface în tárâna în care-mi înfig rádácinile. Nu má iubesti si cu toate astea eu te iubesc. Nu am nici o sansa de la tine. Cu fiecare gest încerci sá má jignesti; iar atunci eu îmi aud bátáile inimii care suná asemenea ciocanului la poarta vietii. Uneori privirea ta má pátrunde pâná în máduva oaselor, má cutremur si îmi vine sá fug de sub vraja ta, dar nu pot, picioarele îmi sunt întepenite, buzele nu mai pot sá scoatá nici un cuvânt. As vrea sá te uit, dar fiecare melodie fiecare dans îmi aminteste de tine. Tráiesti în mine, esti o párticicá esentialá a sufletului meu de care nu, nu má pot despárti niciodatá, niciodatá !
Tu cea pe care înca o iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a strápuns inima; tu esti îngerul alb din noaptea vietii ce-mi lumineazá calea spre fericire. Tu esti steaua care a cázut atunci, când dragostea mea s-a stins pentru câteva clipe ale mândriei. Tu esti lacrima eterná a vietii mele. Tu esti golul vietii mele pustiite si norocul ce mi-a umbrit existenta pe acest pámânt.Tu esti raza de soare ce a pátruns în sufletul meu si mi-a dáruit un pic de sperantá si alinare; tu esti acel vis care s-a sfârsit odinioará atât de dureror... tu esti iluzia trecutului meu si acea fantasmá ce-mi bântuie prezentul; tu esti ráspunsul la întrebárile mele despre iubire. Tu esti infinitul din sufletul meu, tu esti si vei rámâne doar a mea!
Când voi închide ochii pentru totdeauna, tu sá-mi pecetluiesti buzele cu un sárut pentru a le încálzi, iar picioarele sá mi le acoperi cu petale albe de trandafiri si în pár; sá-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu înváluit de tristetea mortii. Iar..., de vei zári o lacrimá ce se va scurge pe obrazul meu palid sá stii cá e de rámas bun. Si cánd pámântul îmi va acoperi trupul care cândva tu l-ai atins, sá-ti amintesti cá te-am iubit dintotdeuna sincer si... acea iubire nu s-a stins, dar sá nu plângi, cá eu voi fi mereu cu tine, chiar dacá doar numai în vise. Iar pe mormântul meu din florile ce mi le-ai adus sá scrii cuvântul: ' FERICIRE ', cáci am simtit-o datoritá tie si sá nu uiti cá te iubesc chiar dacá nu mai sunt...
Azi noapte te-am visat, iubito!... In visul meu se fácea cá privesc cátre cer si-ti vedeam chipul, plutind printre stelele iubirii, cum îti zâmbesc lung si trist. Incepeam sá-ti vorbesc si sá strig cátre tine, dar nu reuseam, cáci erau prea putine...Rugam luna sá-mi trimitá o razá ,sá pot urca si sá te mângâi dar în zadar... Atunci am izbucnit în plâns de disperare, iar tu mi-ai întins mâna si m-ai ajutat sá zbor cátre tine... îti simteam suflarea caldá si timidá prin porii pielii mele si îmi doream sá má sáruti. Era de ajuns sá îmi doresc si acea dorintá devenea realitate. In acea clipá am cunoscut fericirea. Acea fericire pliná de cuvinte frumoase..., acea fericire pliná de mângâieri infinitá si sáruturi fierbinti, dar nevinovate. Acea noapte fusese cu adevárat noaptea mea, noaptea ta, noaptea noastrá...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu