Iti ador privirile inecate-n lumina, aroma pielii catifelate, gurita ta uitata intr-un zambet in asteptarea unui sarut, visele tale ascunse pe care mi le descoperi doar mie, cuvintele soptite pe care stiu sa le ghicesc, dansul trupului tau facand dragoste - minune a iubirii incustrata in dorintele unei femei minunate, o femeie daruind si primind iubire... si zambete si lacrimi si placere.
Tu esti frumoasa dincolo de ce privirile pot cuprinde, mult prea departe pentru ca vorbele sa poata exprima, pana acolo unde numai inima poate privi, unde ajung doar saruturile cu aripi de zambete, unde sufletele ni se-ntalnesc tainic noaptea si rad de joaca noastra si fac dragoste atat de extatic incat dimineata ne trezim admirandu-ne aiuriti privirile-nstelate, fara sa ne aducem aminte nimic, fara sa intelegem, fara sa ne pese... caci iubim si suntem iubiti.
Te privesc si ceva ciudat se intampla in pietul meu. O, esti tu cea care la poarta inimii mele imi bate acum? Dar intra, pofteste, saruturile sunt pregatite de mult pentru tine...
Adorato!
Când însusi glasul gândurilor tace,
Mã-ngânã cântul unei dulci evlavii -
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea noptii blând însenina-vei
Cu ochii mari si purtãtori de pace?
Rãsai din umbra vremilor încoace,
Ca sã te vãd venind - ca-n vis, asa vii!
Cobori încet... aproape, mai aproape,
Te pleacã iar zâmbind peste-a mea fatã,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
Sã simt fiorii strângerii în brate -
Pe veci pierduto, vecinic adorato!
(Eminescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu