Vise - Fereastra mea spre cer

Ce destin purtati voi palme, reci si stranse in pumni, va privesc si parca ma simt osandit de mine insumi judecandu-mi greselile. Da, am gresit mult, cu voie sau fara de voie, luptand curajos sau supunandu-ma cu lasitate, am invins atat cat s-a intamplat sa inving, n-am castigat nici o inima, de erou in pieptul meu, de admiratie in pieptul altcuiva, m-am ales doar cu cu rani, cu deziluzii, cu regrete... un simplu ostean purtat de viata prin propriile sale batalii anonime, ranind si fiind ranit. 
Si totusi stiu sa visez... vise atat de frumoase incat pot plange de dorul lor, poate unii ma privesc cu batjocura, un visator aiurit si ratat, dar totusi, cand razboiul fiecaruia se termina, infrant sau victorios, ce va lua fiecare pe lumea cealalta?
Eu imi voi lua doar visele... am auzit ca acolo visele sunt defapt realitatea, ca nu exista acolo nimic inafara de vise... si ma bucur ca aici, intr-o astfel de lume, eu am invatat sa visez frumos.