Vizitatori

marți, 12 noiembrie 2013

Cand vi?

      Pana sa vii akasa nu m asteptam la toate astea inima mea batea cu putere pe zi ce trecea simteam tot mai mult fiorul dragostei,acum ca te am langa mine nu imi mai doresc nimik mai mult decat sa imi fii alaturi asa cum mi-ai promis de la inceput.inceputul e raza de soare ce strabate fiecare pas fiecare zambet si miscare pe care o faci fiecare sarut ce ti-l simt pe buze.ma uit la pozele cu noi si sunt fericita si multumita de tot ce am acum,pe tine singurul meu sprijin singurul lucru minunat pe acest pamant.mi-ai intins o mana cand aveam nevoie,imi dadeai sfaturi si ma incurajai cand credeam ca nu ma voi mai ridica de jos niciodata,cu lacrimi in ochi si privind poza ta ma gandesc la tot ce exista si a fost minunat intre noi,sa privesc doi ochi minunati ce cu fiecare zi imi transmit iubirea lor tot mai adanc in inima mea.niciodata nu m-am gandit ca sa ne cunoasteam asa cum ne-am cunoscut noi.hm…ce frumos!era intr-o zi de seara,o zi super de altfel,ne-am cunoscut pe bearshine multi stiu acest program,aveam poze cu mine si tu mi-ai comentat-o si la inceput le-am considerat simple cuvinte ce ar putea sa fie din partea unei pers care mi-ar putea skimba viata pe parcurs,nimik de crezut insa ti-am rasp si apoi mi-ai cerut id-ul…am inceput sa vb si fiecare cuvant am inceput amandoi sa il transformam in sentimente,in dragoste,in tot ceea ce urma sa fie.de la inceput cuvintele tale mi-au transmis fiecare cuvant altfel,le simteam din adancul inimii ca aceste cuvinte insemn ceva pentru mine insa credeam ca totul mi se pare,am inceput sa pastram legatura,vorbeam,ne ascultam,radeam,glumeam,chiar si la distanta si incepea sa ne fie tot mai usor,sa ne impacam cu gandul ca distanta e o nimika toata si ca tu esti aici si eu eram acolo unul langa altul,simteam ca totul e cu adevarat minunat si ca nu credeam sa mi se intample tocmai mie.tu de la inceput ai fost ingerul meu pazitor noaptea si ziua soarele meu ce ma urma oriunde,tu mai invatat sa iubesc si sa fiu iubita,tu atunci cand plangeam imi transformai lacrimile in zambete si ma faceai mereu sa vad lucrurile minunate din viata mea.putini inteleg sau vor putea intelege cu adevarat ce inseamna sa iubesti.ne-am indragostit unul de altul prin cuvinte,apoi prin zambete,apoi prin priviri…apoi prin saruturi,mangaieri,atingeri tandre,plimbari,vorbe,gesturi,am inceput sa ne cunoastem fiecare pas.asa cum totul parca este lipsit de realitate legatura dintre noi doar prin simpla coversatie am ajuns sa nu putem sta unul fara altul.In fiecare rand pe care mi-l scriai,fiecare conversatie parca ne conecta,am simtit de la inceput o atragere unul fara altul fara sa dam importanta lucrurilor marunte ce urma sa vie,insa nu ne dadeam seama…nu credeam sa fiu in stare vreodata sa simt ceva cu adevaratpentru cineva,asa cum esti o pers speciala si deosebit,dar si dificil in felul tau te facea mai matur si la randul meu si pe mine.nu am simtit nimik pentru nimeni cum simt acum pentru tine,desi se spune ca prima relatie nu se uita niciodata sau ca prima iubire pui suflet,sentimente…niciodata nu ne vazusem decat din fotografii dar mereu aveam vorbe frumoase sa ne spunem si mereu aveam ceva interesant sa ne sfatuim,din frik ca distanta ma va urma am fost in stare sa trec printr-un esec si am ajuns sa intrerup aceasta relatie,doar dintr-o prostie si totul parca luase sfarsit,oriunde in jurul meu mereu te vedeam,cand ascultam melodii plangeam,gandul imi era doar la tine,noptile treceau tot mai greu.zilele se transformau in disperare si vedeam doar intunerik in jurul meu,imi parea rau si totusi nu aveam curaj sa vb din nou cu tine,nu credeam ca voi ajunge acolo…atunci…asa…inima mi se rupea,lacrimile imi erau tot mai fierbinti,mereu imi doream macar sa te imaginez zambind,dar te vedeam mereu trist,mai cautat,te-am cautat si dupa foarte mult timp ne-am regasit,mesaje lasate pe facebook,pe mess…inceputul urma sa fie continuat,inainte ne spusesem vorbe un pik cam dure poate din orgoliul nostru si poate ca oricat de greu ne era niciunul nu vroiam sa se termine asa,vb dure,distanta…intre timp totul se skimbase intre noi nu raspundeam pe facebook,nici pe mess,prietenele le sunai sa stii de mine,ai venit in tara si mai cautat,vroiai sa stii de mine si am aflat,dar eu nu aveam curaj nici sa rasp atunci cand ma sunai,acele cuvinte spuse poate fara rost,au fost simtite prea adanc in sufletul nostru…insa chiar si distanta tot ne-a tinut legati chiar daka nu ne vorbeam si credeam ca totul e terminat de mult,intr-un timp noi am reinceput sa pastram legatura nu la fel de bine mai mult ne certam insa certurile tot mai mult ne aproiau.aproape 2 ani vorbite pe mess si doar ce ne-am vazut de cateva ori doar cand veneai langa mine sa fii incepuse sa ne intareasca din nou relatia,apoi 1 an am intrerupt totul si iar ne-am cautat chiar si in acest timp,nici cum nu credeam ca totul poate fi adevarat,incepeam sa cred ca mai exista printul din povesti,incepeam sa cred ca totul nu sa terminat ci ca totul e abea inceputul si chiar asa a fost sa fie,timpul trecea si eu iti duceam lipsa tot mai mult si mi-am dat seama ca acolo in adancul inimii mele inca il iubesc si tu la fel pe mine,te iubeam si iti duceam lipsa tot mai mult mai ales cand imi lipsea vocea ta si sa stiu ca esti bine sa stiu ca imi poti zambi din nou era ceva neexistent in viata mea.asa cum ambii nu ne-am asteptat am inceput sa pastram legatura chiar daka stiam ca poate ne va fi greu si mie frik de ce va urma,insa am inceput sa luptam amandoi si sa facem inimile sa bata la fel ca inainte,ne-am avut unul pe altul mereu si prin gand,si cautandu-ne si visandu-ne si dorindu-ne tot mai aproape,insa la continente departare si fara nici o putinta de a fi impreuna din nou dupa atata timp in realitate suntem de nedespartit!Multi au incercat si incearca sa ne impiedice de a fi alaturi si sa suferim foarte mult.niciodata nu am crezut sa mi se intample mie si totusi am ajuns sa visez si sa sper…iar tot mai des ma uimesc ca este posibil.dragostea noastra apare ca o iluzie neasteptata in fata intregii lumi dar simt si stiu ca nu e asa,tu mi-ai spus cat de dificil si dureros este sa pictezi un zambet atunci cand suferinta persista in realitate…cate lacrimile,cata suferinta,cate emotii si clipe zi de zi,cate vorbe si gesturi,cata durere si cata suferinta numai de a fi alaturi .e greu de crezut si de facut acest pas sa simti ceva pentru o pers de la o distanta enorma dar singuri ambii ne-am convins ca dragostea este mai presus de cuvinte si ca ea leaga 2 suflete oricat de mare sau mik ne-am fi distanta nu tine cont de nimik doar pur si simplu iubesti si cand e adevarata invinge totul!!!acum esti langa mine si amandoi simtit totul ce in urma poate nici nu ne imaginam sa mai existe,sa iti pot vedea ochii,ne iubim foarte mult si numai prin faptele noastre acest lucru acum exista,cuvintele mereu raman deoparte,uneori vorbind pe net si privindu-ne unul pe altul ma face sa imi dau seama cata durere simt…niciodata nu credeam ca aceste lucru ca un vis sa devina in sfarsit realitate desi atunci cand stateam langa tine credeam ca e ceva de nedescris,nu credeam ca poate fi real imi venea s aiti sar in brate sa te sarut dar emotiile si fiorii nu imi dadeau nici macar un impuls,povestea noastra insa nu sa sfarsit ci e abea inceputul acum venit akasa avem timp unul pentru altul mereu mai mult sau mai putin dar avem…si stiu ca de acum vei fi pentru totdeauna langa mine si cu o lacrima in ochi scriu si regret ca am facut pasul sa renunt atunci o vreme dar sunt fericita ca te am acum langa mine si chiar daka am pierdut in viata am castigat acum o avere,numai pe tine!am rabdat toate greutatile si acum sunt cu adevarat fericita!nu e de ajuns nimik ce am scris aici la cate sau intamplat intre noi insa cuvintele nu isi au rostul intr-o iubire adevarata!te iubesk taty si iubirea asa cum tu mai invatat va fi mereu peste tot,in inima,suflet,minte…pup la tine pui!

Niciun comentariu: