Si stii bine ca nimic nu va mai fi la fel vreodata.

Si stii bine ca nimic nu va mai fi la fel vreodata.
E dimineata,dar nu mai e ca ieri,nu mai esti vesel,iar razele de soare stau ascunse dupa nori.Nu vrei sa te ridici din pat,vrei doar sa dormi sau in cel mai bun caz sa stai si sa vegetezi cu ochii pierduti pe peretii galbui al camerei in care pierzi nopti intregi.
E inorat,iar norii iti creeaza o stare de nervozitate.Mergi pe strada si te ghemuiesti in geaca pe care o porti.Vantul iti sufla parul,te ciufuleste si iti ingheata nasul.Injuri in braba si intrii in cladirea scolii.
Il vezi pe scari si iti intorci capul.Nu te saluta,dar nici tu nu o faci.Treci pe langa el si iti vine sa dai din umeri.Ti se pare ciudat.Saptamanile trecute te-ai fi inchis in baie si ti-ai fi plans si ultima lacrima daca te-ar fi ignorat,dar azi nici nu iti pasa.
Te asezi in banca,fixezi un punct cu privirea si te pierzi printre ganduri.Esti inconjurat de oameni si totusi te simti singur,dar spre deosebire de ieri esti impacat cu singuratatea pe care o imbratisezi.Nu poti fi atent la ore,iar gandurile tale au devenit mute,lasand in urma lor un gol care iti produce o durere de cap.
Pleci de la scoala,vantul inca sufla,dar raze caldute ies de dupa nori.Te intalnesti cu el pe strada si te baga in seama.Te intreaba daca vrei sa te conduca pana acasa si dai din umeri,iti este tot una.Te ia de mana,dar nu simti niciun fior.Il privesti si te intrebi daca te-ai fi simtit diferit daca te-ar fi luat de mana acum ceva timp.Zambesti si iti tragi mana dintr-a lui.Te intreaba ce ai si tu ii spui ca nu ai chef,ca esti plictisita si ca vrei sa dormi.Devine confuz si tu te amuzi,privind cum isi trece mana prin parul carliontat.Il pupi pe obraz si pleci.Azi nu simti nimic si nici maine nu vei simti mai multe decat o simpatie banala.
Ajungi acasa si te arunci in pat.Adormi si nu te mai trezesti pana deseara.
Ieri nu ai inchis un ochi si ai devorat lectiile la biologie,azi dormi ca si un copil de gradinita.Ieri erai fericita,azi esti doar plictisita.Ieri erai emotionata in preajma lui,azi indiferenta.Ieri era soare,azi e vant.Ieri era ieri,iar azi e azi.
Nimic nu e la fel,oricat de monotona ar fi viata ta.Nimic nu dureaza la nesfarsit,iar unele sentimente le traiesti o singura data in viata.
Nimic nu dureaza si cand simti indiferenta fata de ceva care iti facea inima sa bubuie,atunci intelegi ca nimic nu va mai fi la fel,ca oricat de banal ar fi un lucru,la un moment dat,se pierde in intunericul noptii.

De ce te joci cu mintea mea?

De ce te joci cu mintea mea?
Chiar crezi ca e bine asa?
Mi`ai spus odata: “ Unde scuip nu mai pup! “
De ce ai spus asta daca nici tu nu ai crezut?
De ce te`ai intors…atunci..sa`mi faci rau ?
Crezi ca nu`mi era deja greu ?
Au fost clipe frumoase….
Pentru mine chiar pretioase
Dar …vezi tu …imi era rau….
Stiam ca`mi va fi greu …
Acum e din ce in ce mai rau…
Nu ma pot obisnui ..ca esti acolo…
In dormitor cu demonul
Si vei veni apoi..la inger
Sa`ti vindece ranile
Dar el isi va intoarce capul…
Si`ti va spune : “ Intoarce`te la demonul
Pe care odata il credeai totul ! “

Din vina ta mă simt ca o nălucă

Din vina ta mă simt ca o nălucă
Nebună de gândit numai la ale tale
Lucruri.
Din vina ta mă ocolesc şi uit.
Din vina ta mă pot accidenta,
Aproape-n fiecare minut…

Şi nici că-ţi pasă !
Mă uiţi intenţionat pe ale tale braţe.
Mă chinui îndelung, mă zăpăceşti,
Cu cine ştie ce cuvinte de-ale tale
Siropoase…
Abandonezi până şi flerul meu de diva
În derivă…
Şi mă ascunzi de tot, mă uiţi şi mă sufoci,
Cu ale tale mizilicuri, în devenire
Flirturi…

Alexandra Gheorghe

Arsenie Boca – Povestea cescutei

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL. Arsenie Boca – Povestea cescutei

Puterea de a merge mai departe!

O parasesti,o faci sa sufere,o ignori,uiti de ea, te intorci inapoi la ea, o implori sa te ierte si apoi pleci iar. Esti prea tanar, prea orgolios,prea bun sa stai in loc pentru o femeie.Esti prea barbat sa ii oferi lucruri marunte care ar face-o fericita. Esti mult prea bun pentru tine ca sa fii si pentru ea. Conteaza mult mai mult ce zice o lume intreaga si prietenii tai, decat ce zice sau isi doreste ea. Conteaza mult mai mult restul lucrurilor,parerilor,sfaturilor si oamenilor decat un singur suflet care pare sa sa fie al tau. Si ajungi sa te trezesti , sa iti dai seama ca nu esti implinit in fara unor prieteni care te parasesc sau te tradeaza,in fata unor pareri care au fost spuse doar ca sa fie sau in fata unor decizii care au fost luate gresit. Si o cauti, o vrei inapoi si te astepti sa fie acolo cu acelasi zambet. Si..nu mai e aceeasi,iti dai seama ca te-ai intors de atatea ori incat ai uitat ca fi o ultima data. Si acea ultima data a fost sa fie cea dinaintea acesteia. O gasesti apartinand altuia sau pur si simpli si-a luat sufletul inapoi de la tine si a gasit puterea sa spuna banalul "NU".

De ce sufera fetele!

M-am întebat de multe ori de ce, noi, fetele, suferim atât de mult. E impropriu spus „atât de mult„ dar totuși, mult. Plângem și ne plângem tuturor prietenelor în căutarea unei unice soluții : „Cum pot să-l uit?„ . Capul și sufletul-ți sunt pline numai de el, atât de pline că dau pe dinafară. Vocea lui, părul lui, ochii, privirea aia unică, misterioasă și perfectă, după care te topești. L-ai iubit și îl iubești, dar el te-a abandonat iar tu acum vrei să-l uiți. Da,da,da, asta e tot ce vrei! Sau cel puțin…asta crezi că vrei. Crezi și o susții tare și categoric. Dar defapt…ia gândește-te puțin. Dacă ar fi să dai înapoi și ai putea alege să ștergi orice urmă, să faci să nu fi existat acel EL special al tău, ai face-o? Dacă ar veni o tornadă care ți-ar fura din minte vocea lui dulce și zâmbetul ăla pefect, ar fi bine? Răspunsul e categoric și de această dată: nu. Nu vrei să-l uiți, ci doar o spui mereu crezând că asta face totul mai ușor. Dar tu, din inima ta, nu l-ai da niciodată afară. Nu l-ai scoate cu nici un chip, nici pe el și nici amintirea lui. Nu ai putea uita toate acele clipe pe care le-ați petrecut împreună, toate conversațiile târzii sau atunci când adormeai prima sau când te tachina și te făcea să râzi până la lacrimi. Nu poți uita tăcerea dinaintea primului sărut sau îmbrățișarea lui caldă…nici nu știi care e cuvântul care să descrie tot ce simți. Simți fiori, fluturi, iubire, tinerețe, simți viața. Da, simți inima cum îți tremură. Sau mă rog, le simțeai. Când era el. Totul se rezumă la el, așa e. Și poate că, n-ar mai trebui să te chinui, să încerci să-l uiți. Poate că, el e încă acolo, și te iubește. Da, în mintea ta aia nebună, el te iubește. Și până nu va cădea cerul sau va apărea o altă persoană, el te va iubi. Crede-mă.

Mai tot hrănit cu amăgiri perfide

Mai tot hrănit cu amăgiri perfide
Cu şerpii necredinţei din priviri
Si uşa visului cu greu se mai închide
Când beau otrava unei amintiri
Scrisorile imi ard in mana dreaptă
In mana stanga inima ii un măr
Iar viermele indoilei ma sapa
Tareste dupa el un adevăr
Când urma ta ucisa in zăpada
Mai sangereaza inca in oglinzi
Cu ochii mintii refuza sa o vada
Si se asterne in falduri de colinzi
Iubirea mea ce sa lasat furata
Din candela sufletu-ti pustiu
Se imbraca iar in haina demodata
Si se intinde pasnic in sicriu
Ma voi zidi in manastirea trista
Uitand pe veci de soarele de afara
Ce va lovi usor in creanga ninsa
Cu un mugure plapand de primavara.

Dincolo De Ganduri

Nu am cunoscut doar oameni buni, dacă ar fi fost aşa nu aş mai fi vărsat atâtea lacrimi, nu aş mai fi cunoscut dezamăgirea, minciuna. Şi cred că aş fi rămas omul naiv... Dacă nu aş fi cunoscut şi "altfel de oameni" acum nu aş şti să apreciez cu adevărat oamenii buni. Până să întâlnesc prieteni adevăraţi i-am cunoscut pe cei falşi. Până să cunosc oameni care oferă am cunoscut oameni care doar cer, pretind...dar care nu spun un"mulţumesc".Până să cunosc norocul am cunoscut ce înseamnă să ai cu adevărat ghinion. Până să-mi spună oamenii:"Ridică-te, tu poţi" M-am ridicat şi mi-am spus că pot. Am devenit puternică când oamenii pentru care mi-aş fi dat viaţa au plecat fără păreri de rău, fără "iartă-mă" fără explicaţii...Până să cunosc oameni care respectă, care nu judecă, care înţeleg i-am cunoscut pe cei care critică şi blamează la orice pas. Pe cei care nu se cunosc pe ei dar îndrăznesc să spună că, cunosc pe alţii...Până să cunosc oameni calzi am cunoscut oameni cu suflete îngheţate. Până să cunosc oamenii care ajută am cunoscut pe cei care întorc spatele. Până să fiu omul de astăzi.. am fost un copil naiv care credea că toţi oamenii sunt buni. Că e imposibil să nu ţi se răspundă cu bine dacă faci bine, ca mai apoi să înţeleg că oamenii sunt diferiţi, că te rănesc exact oamenii de la care nu te-ai fi aşteptat niciodată. Până să-l cunosc pe EL am cunoscut bărbaţi cu sufletul gol, care te fac să crezi că e o binecuvântare că au intrat în viaţa ta, dar apoi îţi blestemi zilele în care i-ai avut alături. Până să cunosc oameni buni, am cunoscut, am văzut oameni dispuşi să rănească, să mintă, să plece deşi-i iubeşti. De aceea astăzi apreciez tot ce am, pentru că înainte să cunosc bucuria am cunoscut tristeţea. Înainte să cunosc zâmbetul am cunoscut din plin (încă de când eram copil) lacrimile.

Înainte să cunosc oameni buni am cunoscut "altfel de oameni".
17-Martie-2015
Iuliana Şuiu

Sa ai grija de sufletul tau...!

”Întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te. Viața se trăiește, nu se caută, nu se învață. Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești. Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi. Sunt două zile în care nu mai putem face nimic: ieri și mâine. Prezentul este timpul mântuirii. Amânarea înseamnă niciodată. Un om valorează atât cât iubește. Restul e poveste.
Verbul meu este în inimă și pulverizează spre voi. E nevoie să înțelegem că nu am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, ci ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire. Unică. În ochii tăi este soare când iubești. Iar ca să ajungi la fericire nu ai nevoie de hartă, ci de prezență, de tine.
Descoperă sau redescoperă Iubirea Tatălui Ceresc!
Să ai grijă de sufletul tău!”

Hrisostom Filipescu

Vreau sa fiu altcineva

Vreau sa fiu altcineva , altundeva … nici nu mai stiu cine sunt si ce caut aici. Ma simt pierdut. Simt cum imi fuge pământul de sub picioare. Vreau sa ma izolez sau sa dispar. Sa plec undeva unde nimeni nu poate pătrunde in mintea mea , unde vorbele oamenilor nu ma mai rănesc si unde viața îmi da altceva si nu o soartă care nu îmi e menită, aici unde toti profita. Poate undeva unde niciun om nu a mai călcat… doar eu si urmele pasilor mei…. si un strigăt înfundat dupa ajutor al unui om care s-ar dori complet altceva de la viața , un om care uneori nu e mândru de el si de trecutul lui… un om nenerocit care a sperat mereu ca totul va fi bine chiar daca mereu cel mai puternic vânt a batut impotriva sa…

Vreau să îți povestesc despre ….

Vreau să îți povestesc despre ….
femei ca mine, cele care mai au și zile proaste, cele care au nevoie de susținere, cele care își vindecă sufletul stând pe o canapea, mâncând o prăjitură sau urmărind film bun. Femei simple. Femei ca mine, nu le observi prin mulțime, nu ți se par aberant de frumoase, nu se plimbă cu fuste scurte, n-au un ruj exagerat. Femei ca mine, care au învățat să se iubească așa cum sunt și au încetat să mai creadă în perfecțiune. Femei ca mine, cele cu bujori în obraji, cele care se emoționează, cele care plâng din lucruri mărunte, cele care ascund într-o privire pasiune și perseverență.
Femeile ca mine, femei care pășesc dezinvolt și modest pe stradă, cele care nu vor să întoarcă priviri, vor să cucerească inimi. Femei care nu-și doresc un bărbat care să le dăruiască întreaga lume ci un bărbat cu care se pot simți acasă, protejate, iubite și susținute.
Femei ca mine, cele care încă se mai simt copile în fața unui cadou, cele care mai cred în educație și politețe, cele care se mulțumesc cu o singură floare pentru că ele știu că cel mai mărunt gest vine din suflet și dragostea n-are nevoie de exces..(Maria Cristiana Tudose)

Omult frumos si omul urat!

Omul frumos pe dinăuntru poate cuceri fără să poarte nimic deosebit, fără să se manifeste în vreun fel, fără să poarte bijuterii alese. Omul frumos pe interior este astfel construit, altfel modelat, astfel încât puterea și frumusețea lui se oglindește prin sentimente, cuvinte și gânduri.
Omul frumos este cel cu chipul senin și cu sufletul deschis oricărei provocări. Este cel care nu se teme și are curajul de a-și deschide larg brațele în fața oportunităților. Este cel care zâmbește prezentului și îi face loc în sufletul lui, pentru că știe că nu are de ce se teme.
Omul frumos este cel care știe unde poate găsi frumusețea. Este un adevărat vânător de calități umane. Nu se lasă furat de priveliști încântătoare, nu se lasă înșelat de cuvinte dulci și nu se lasă prins în mrejele înșelătoare ale minciunii. Omul frumos caută numai adevărul și nu poposește acolo unde ceilalți se desfată cu iluzii. Omul frumos este asemeni unei oaze de pace și armonie. Te poți regăsi alături de un astfel de om, te poți schimba și te poți înțelege. Pentru că fiecare obstacol prin care a trecut a lăsat cicatrici vizibile doar altor suflete la fel de încercate. Pentru că fiecare hop sărit l-a adus mai aproape sau mai departe de țelul său. Pentru că viața l-a învățat lecția răbdării, a perseverenței și a credinței. Și pentru că nu s-a lăsat niciodată învins de propriile temeri.
Omul frumos pe dinăuntru nu este decât un suflet cu aripi de înger, pentru că el zboară și poposește în viețile noastre aducând lumină și căldură, speranță și iubire, credință și adevăr.

Iubirea si oameni!

Oamenii iubesc la 30 de ani exact cum au iubit la 18 și e greșit. Oamenii iubesc aceiași oameni ani la rând, chiar dacă cei din urmă nu ar merita nici pe-o clipă dragostea. Femeile suferă și iau suferința drept dragoste. Bărbații plâng câteodată și iau lacrimile drept trofeu pentru ea. Aberații cu aromă de cafea. Nu se iubește de unul singur și nu se vrea alături fără a avea pe cine chema alături. Da, cineva iubește mai mult, cineva mai puțin, dar nu toată viața și nu intri în minus cu pasiunea. Fluturii în stomac de la 18 ani e una. Dar dragostea matură când te gândești la o familie și o viață în doi și îți dai seama că pe umerii tăi vor fi alegerile e altceva. Cel care nu te iubeșe cu adevărat te va trăda cu prima ocazie, să știi asta. Sau până la urmă va pleca la altcineva. Va căuta pretexte. Te va certa în loc să te susțină. Pentru că unde nu e dragoste, nu exista nici încredere. Dacă ești de acord să trăiești cu asta o viață, e alegerea ta. Dar atunci vei trăi și cu consecințe. Mulți vor spune că dacă iubești, uiți de toate. Atunci când uiți de toate, nu e dragoste. E pasiune și dependență. Când iubești, o faci rațional, așteptând ca acest sentiment să fie reciproc. Când iubești, construiești. Când iubești, susții și ai încredere. Dacă nu, nu ține alături sau nu fi alături de cineva care te face să suferi.
Nu vă îmbolnăviți de oamenii care nici răciți după voi nu sunt. Nu se iubește pentru doi odată...

Mie dor...........!!!!!!!

Mi-e dor. Mi-e dor de vremuri în care femeia era iubită cu tot cu defecte, când bărbatul care o iubea se pierdea în senzualitatea și fragilitatea ei. Am obosit să cerșesc iubire, este cuvântul acestei generații. În dragoste nu există perfecțiune dar trebuie să ai curaj pentru a iubi. Puțini reușesc să accepte, puțin reușesc să hrănească dorințele unei femei, să o susțină, să îi amintească cât de puternică este prin fragilitatea ei. Sunt femeie și deseori uit că am nevoie de tandrețe. Am ajuns să caut întotdeauna un scop ascuns, ca să mă protejez de un om care probabil vrea doar o aventură. Când începi o relație știind că este doar o aventură, îți clădești un zid și știi că nu poți merge mai departe; însă când te îndrăgosești, riști să pari nebună. Riști să pari disperată mai ales în fața unui bărbat care astăzi te iubește, mâine tace și poimâine îți spune că a greșit. Mi-e dor să primesc un buchet de flori fără un motiv anume, să fiu căutată, să mă simt femeie atunci când mă trezesc lângă bărbatul pe care-l iubesc și acesta îmi mângâie obrazul. Nu, nu sunt povești, este dragoste. O dragoste care nu se descrie în cuvinte, care se hrănește cu fapte. Sufletul îmi este sătul, nu mai vrea să audă promisiuni, își dorește pasiune, încredere, răbdare și libertate.

Bărbați sau femei, ce mai contează? Când iubim oferim tot ce avem. Când suntem iubiți, parcă aparținem cuiva. Este atât de frumos să știi că undeva în lumea asta mare, printre mașini și oameni triști, există cineva care te-ar aștepta o viață întreagă, care te iubește nu de dragul de a-ți spune asta, poate stă ascuns și îți respectă teama. Am devenit prea monotoni, parcă nu ne mai săturăm, întotdeauna căutăm ceva mai mult deși nu știm cum arată și ce ne-ar face mai fericiți.

Îmi e dor de bărbați care știu să te cucerească prin priviri, printr-o atingere, prin conversații. De cei care se bucură pentru bucuria ta, de cei care atunci când te simți tristă nu te lasă singură, așteptând să-ți treacă: ei rămân acolo, te ascultă și te îmbrățișează. Bărbații au o manie proastă: pleacă atunci când ne văd triste, supărate sau nervoase. Să te rogi de ei ca să rămână? N-are niciun sens.