Oamenii iubesc la 30 de ani exact cum au iubit la 18 și e greșit. Oamenii iubesc aceiași oameni ani la rând, chiar dacă cei din urmă nu ar merita nici pe-o clipă dragostea. Femeile suferă și iau suferința drept dragoste. Bărbații plâng câteodată și iau lacrimile drept trofeu pentru ea. Aberații cu aromă de cafea. Nu se iubește de unul singur și nu se vrea alături fără a avea pe cine chema alături. Da, cineva iubește mai mult, cineva mai puțin, dar nu toată viața și nu intri în minus cu pasiunea. Fluturii în stomac de la 18 ani e una. Dar dragostea matură când te gândești la o familie și o viață în doi și îți dai seama că pe umerii tăi vor fi alegerile e altceva. Cel care nu te iubeșe cu adevărat te va trăda cu prima ocazie, să știi asta. Sau până la urmă va pleca la altcineva. Va căuta pretexte. Te va certa în loc să te susțină. Pentru că unde nu e dragoste, nu exista nici încredere. Dacă ești de acord să trăiești cu asta o viață, e alegerea ta. Dar atunci vei trăi și cu consecințe. Mulți vor spune că dacă iubești, uiți de toate. Atunci când uiți de toate, nu e dragoste. E pasiune și dependență. Când iubești, o faci rațional, așteptând ca acest sentiment să fie reciproc. Când iubești, construiești. Când iubești, susții și ai încredere. Dacă nu, nu ține alături sau nu fi alături de cineva care te face să suferi.
Nu vă îmbolnăviți de oamenii care nici răciți după voi nu sunt. Nu se iubește pentru doi odată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu