Mai tot hrănit cu amăgiri perfide
Cu şerpii necredinţei din priviri
Si uşa visului cu greu se mai închide
Când beau otrava unei amintiri
Scrisorile imi ard in mana dreaptă
In mana stanga inima ii un măr
Iar viermele indoilei ma sapa
Tareste dupa el un adevăr
Când urma ta ucisa in zăpada
Mai sangereaza inca in oglinzi
Cu ochii mintii refuza sa o vada
Si se asterne in falduri de colinzi
Iubirea mea ce sa lasat furata
Din candela sufletu-ti pustiu
Se imbraca iar in haina demodata
Si se intinde pasnic in sicriu
Ma voi zidi in manastirea trista
Uitand pe veci de soarele de afara
Ce va lovi usor in creanga ninsa
Cu un mugure plapand de primavara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu