Ai fost panza pe care s-au tes visele mele

Ti-am prins inima in panza saruturilor mele si am crezut ca vei fi a mea pentru totdeauna. Te-am infasurat in visele si sperantele mele si am sperat ca nu vei dori sa le destrami. Si totusi iata ca vraja s-a risipit si am ramas goi de emotii si sentimente unul in fata celuilalt, ne privim si ne cuprinde infrigurarea si avem nevoie caldura dar imbratisarile au disparut, avem nevoie unul de celalat dar chiar fata in fata nu ne mai regasim.
E atat de trist sa strangi in brate o inima rece, e ca un zid de gheata dincolo de care zaresti paradisul si nu-l poti topi, e un chin pe care nici eu, nici tu, nu meritam sa-l simtim.
Ce ar fi mai bine sa facem, ce va urma? Povestile prea triste poate e mai bine sa se sfarseasca cat mai repede...