Icoana de inger

Nu imi intinde zambetul spre inima ingenuncheata caci nu pot sa ma ridic, imi doresc sa raman asa mereu in fata ta, caci pentru mine esti icoana unui inger, tu, cea care ma urca in al noualea cer si simt ca inca mai am de zburat pana la ea… tu, cea care dezlegi din inima mea cuvinte ce nu credeam ca vor vedea lumina iubirii vreodat…
Ma rog… ma rog sa fiu soarele de care-nfrigurarile tale au nevoie, ma rog sa fiu furtuna pe care fierbinteala ta o cheama, ma rog sa fiu clipele pe care destinul tau le cauta, ma rog sa fiu pieptul in care inima ta se reazama.
Mi-am umplut inima de cuie batute ca sa te poti agata in ea oriunde iti doresti, icoana de inger, din dorul meu pamantesc pot doar sa-ti plamadesc altare, dar numai tu vei hotari daca me vei salva in tine.
Afara imi ploua cu lacrimi pe obraji si te astept visator la ferestre, la inima mi se infiripa usor cantecul soptit al unei poezii si amintirea ta incepe sa-mi valseze in suflet… of, cum mi se numara fericirea in pasi departandu-se sau apropiindu-se de mine, sunt nebun sa te iubesc asa dar mai nebuna mi-ar parea lumea fara aceasta iubire, totusi intinde-mi zambetul, vreau sa te trag langa mine, sa-mi gusti din nebunie, e delirant de delicioasa!