Sufletul porneste la drum prin viata in prag de dimineata cand soarele inca nu i-a rasarit in zari. Drumul ii este ascuns dar trebuie sa mearga inainte asa ca isi urneste pasii inspre lume. Si ca un orb isi gaseste cararile doar indurand durerea loviturilor care ii tin pasii in directia buna. Cu cat se incapataneaza sa nu si-o schimbe cu atat se afunda in hatisuri din ce in ce mai intunecate. Uneori, cand urmeaza drumul gresit prea departe, ziduri teribile ii rasar in cale si par a-i curma drumul.
Lumea ne raneste pana la traume care ne-ngenuncheaza de-a dreptul dar toate se intampla pentru ca sufletul nostru sa isi gaseasca drumul. Daca priviti departe in urma poate intelegeti cum anumite lucruri, chiar dureroase, v-au ajutat sa evoluati.
Cand lumea va raneste nu va inversunati si mai tare impotriva ei, nu va afundati in hatisuri, incercati sa intelegeti sensul superior al lucrurilor caci, credeti sau nu, la fel cum universul fizic urmeaza niste legi care ii fac existenta posibila si universul spiritual are astfel de legi care atrag sufletul inspre lumina, care pregatesc inima pentru iubire.
Nu va pierdeti speranta niciodata, oricat de intortocheate va par cararile vietii, oricat de adanc v-ati pierdut in hatisuri, caci exista o scurtatura care ne poate ridica din cel mai intunecos loc inspre lumina – din orice inima se pot inalta dreptele iertarii, iar drumul acesta ce pare atat de greu – e inspre noi insine, iar soarele acela a carui lumina o jinduim atat - e esenta noastra.
Iubiti-va frumos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu