Vreau un castel din bratele tale si-n turn sa am doua ferestre prin care sa-ti privesc in paradisul sufletului. Vreau la el o usa mica cu zavorul stricat care sa nu se deschida decat dupa zeci de smaceli alintate si saruturi, dar de la pragul ei sa fie un pod imens, fara capat, care sa ma poata aduce inapoi din orice colt al lumii. Vreau sala mea feerica cu dale mai trainice ca marmura din care sa se auda pentru totdeauna ecoul pasilor mei batandu-ti in piept cand ma apropii si vreau pe tron cand ma asez sa mi se astearna pe frunte coroana sarutului tau si-o mana sa mi-o lasi sceptru in palma.
Vreau sa am multime de supusi credinciosi zambetele tale si oaste de emotii-nfiebantate sa pot aduna ori de cate ori am nevoie sa-nving ganduri reci si clipe apasatoare.
Castelul meu din bratele tale se ridica pana in paradis si nu mi-l mai poate darama nimic din lumea asta decat vorba ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu